Bogdănița este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Bogdănița (reședința), Cârțibași, Cepești, Coroiești, Rădăești, Schitu și Tunsești.
Satul Schit Bogdănița este situat pe valea râului Bogdănița, care, după ce izvorăște de la Vladnic (1 km nord de sat) parcurge satul Schit, iar la ieșirea din sat curge subteran, reapărând în satul Bogdănița. După tradiția locală, consemnată în scris de preotul Andrei Giurcanu, primele așezări în vatra satului datează din 1864, când s-a făcut împroprietărirea muncitorilor de la mănăstirea Schit, data când și acest așezământ s-a desființat, iar biserica a devenit biserica de enorie. Denumirea satului vine de la mănăstirea de monarhi, desființată în 1864, și având un număr mai mic de viețuitori, se numea „Schit”. Biserica, format cruce, a fost zidită în anii 1844-1847, din piatră și cărămidă fiind sfințită la 8 noiembrie 1847. Ctitorul principal a fost un grec, pe nume Eustatie, și soția sa Caliopia, care au depus suma cea mai mare, restul cheltuielilor fiind suportate din veniturile mănăstirii. Biserica a fost construită în locul altei biserici, care a avut tot hramul Sf. Nicolae, și care fusese construită de frații Teodor și Ioniță Bolea, feciorii lui Andrei Bolea, în anul 1784, și înzestrată cu moșie de răzeșii din Coroiești, Vladesti și Bogdănița. La 20 ianuarie 1929 a fost distrusă de un foc , rămânând numai pereții. Timp de 11 ani a durat lucrul de reconstrucție, redeschiderea făcându-se la 2 iunie 1940 de protopopul St. Vasilescu, delegatul Episcopiei Hușilor, preot paroh fiind Andrei Giurcanu. Cutremurul din anul 1940 a provocat mari stricăciuni, atât la turlă cât și la pereții bisericii. Din lipsă de fonduri nu i s-au putut face reparațiile necesare, găsindu-se astăzi într-o stare de ruinare completă. La mănăstirea Bogdănița, aflată în faza de construcție, trudesc părintele Antonie și doi frați: Romica și Catalin. Părintele Antonie a venit aici în 2003 din Suceava. Datorită lui, noua biserică din lemn se speră că va fi terminată în acest an. Aceasta este construită în cel mai pur stil bucovinean. Deocamdată mica obște se confruntă cu mici greutăți, datorită drumului aproape inaccesbil prin care se ajunge la mănăstire.
